La tatzi ni greu, si toate’s scumpe….

Pina la urma am reusit si eu sa-mi fac timp si chef sa-mi fac un blog. Acesta e primul post… asa ca ma gindesc ca ar trebui sa spun ceva fooarte inteligent si patrunzator (asa cum sunt eu de obicei, fiind si fooarte modest ) insa singurele ganduri care-mi vin acum sunt cele legate de fiul meu de 9 luni, Rares, care desi de abia si-a deschis ochisorii, a invatat sa mestece cu cei 7 dintisori, si incepe sa faca primi pasi ca-mi si revendica toate jucariile, adica telecomenzile, calculatorul cu tastura aferenta, trusele de scule, laptopul cu mouse lui optic si cablu retractabil (fooarte atragator) borsetele cu colectiile de cd-uri si dvd-uri cu filme, seriale si jocuri (de fapt pentru el scrise si adunate de atatia ani). Dar nu-i nimic … de abia astept sa ma joc si eu cu masinutele lui teleghidate (care mi le-am dorit atat de mult copil fiind), robotii ultratehnologizati, si toate celelalte minunatii pe care copiii zilelor noastre, din pacate, de abia daca le mai observa si apreciaza. Desi nu se poate spune ca vorbeste romineste inca, reuseste sa se faca foarte bine inteles asa ca toti din jurul lui ii facem pe plac si ne conformam ordinelor lui monosiblabice… fiind rasplatiti cu cite un zimbet de ingeras smecheras si o imbratisare dragastoasa care reusesc sa alunge orice suparari, nervi sau tristeti de pe fetele obosite dupa noptile dormite in reprize de citeva ore muult, mult prea scurte si putine ….

Rares spunindu-mi la multi ani (31)